Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu își reia demersurile pentru reformele judiciare controversate, care ar oferi guvernului său un control mai mare asupra numirilor în sistemul judiciar și ar slăbi semnificativ independența Curții Supreme a țării.

Aceste propuneri, care au declanșat proteste în masă la începutul acestui an, au condus la cele mai mari demonstrații din istoria Israelului și au forțat  înghețarea temporară a legislației.

Guvernul lui Netanyahu justifică reformele spunând că sunt necesare pentru consolidarea democrației. Aliații săi și-au exprimat, de asemenea, sprijinul pentru oprirea presupusei interferențe a Curții Supreme în afacerile parlamentare.

Dar realitatea este cu totul alta.

Temeri legate de răspundere

Urgența reînnoită a lui Netanyahu de a reforma sistemul judiciar vine după ce a apărut în instanță cu câteva săptămâni în urmă pentru acuzații de corupție, fiind acuzat de mită, fraudă și abuz de încredere.

Au existat, de asemenea, cereri tot mai mari din partea publicului pentru tragerea la răspundere pentru atacurile conduse de Hamas de la 7 octombrie asupra Israelului. O anchetă judiciară cuprinzătoare ar putea expune detalii compromițătoare despre pregătirea - sau lipsa de pregătire - a administrației sale și ar putea trage la răspundere înalți oficiali, inclusiv pe Netanyahu însuși.

În acest context, reformele par mai puțin legate de principii și mai mult de protejarea prim-ministrului și a guvernului său de scrutin și consecințe.

În afară de presiuni, un raport recent al unei comisii, condus de supraviețuitori ai atacurilor și de rude ale ostaticilor, îl acuză pe Netanyahu de subminarea procesului decizional la nivel înalt și de favorizarea condițiilor care au permis atacul de la 7 octombrie. Dacă Curtea Supremă ar numi un judecător nepartizan pentru a supraveghea investigațiile privind conduita lui Netanyahu, indignarea generală ar putea crește – un scenariu pe care prim-ministrul este hotărât să-l prevină.

O comisie de anchetă de stat, dacă ar fii înființată una, ar putea aduce zeci de martori pentru a examina riguros comportamentul lui Netanyahu dinainte de război și ar putea pregăti terenul pentru urmărirea penală. Acest lucru ar putea împiedica eforturile lui Netanyahu de a-și menține negarea plauzibilă asupra atacurilor și dorința sa de a arunca vina asupra armatei.

Dar presiunea publică are efect. Ministrul israelian al Justiției, Yariv Levin, un apropiat confident al lui Netanyahu și arhitectul-șef al planului de reformă judiciară, se confruntă cu noi apeluri din partea Curții Supreme pentru a numi un nou președinte al justiției până la mijlocul lunii ianuarie a anului viitor.

Acest lucru ar putea compromite eforturile premierului de a întârzia procesul de numire și de a promova un judecător care ar fi favorabil lui Netanyahu și coaliției sale de dreapta. Având în vedere perioada scurtă, ascensiunea judecătorului Isaac Amit – un judecător de stânga care se opune planului de reformă al premierului – pare din ce în ce mai certă, complicând preluarea puterii de către Netanyahu.

În această cursă pentru protejarea propriilor interese, Netanyahu pare să uite faptul că insistența asupra reformelor judiciare riscă să înstrăineze și mai mult publicul israelian. Mulți văd în aceasta o distragere a atenției de la priorități mai urgente, cum ar fi eliberarea ostaticilor despre care se crede că sunt încă ținuți în Gaza.

Deși Netanyahu și-a exprimat convingerea că ostaticii vor fi eliberați cu sprijinul SUA, el încă nu a dat explicații pentru aproape treizeci și cinci de captivi despre care se credea că ar fi morți. Protestele publice au continuat luni de zile și sugerează că opoziția nu va dispărea în liniște.

Problemele coaliției

Presiunea pentru limitarea puterilor sistemului judiciar ar putea, de asemenea, să adâncească diviziunile din cadrul coaliției fragile a lui Netanyahu. Demonstrațiile uriașe anti-guvernamentale de anul trecut au confruntat guvernul său de extremă dreapta cu mulți protestatari, alimentând acuzațiile de folosire a forței, care nu au făcut decât să sporească tensiunile.

Netanyahu se află acum sub presiunea Procurorului General al Israelului, care insistă asupra concedierii ministrului de extremă dreapta al Securității Naționale, Itamar Ben-Gvir, pentru presupuse abateri. Astfel, un nou impuls pentru reforme judiciare ar putea consolida cazul de demitere care îl vizează pe Ben Gvir, al cărui sprijin este crucial pentru ca Netanyahu să-și mențină o majoritate convingătoare.

Pe lângă problemele existente, partenerii de coaliție ultra-ortodocși ai lui Netanyahu prezintă un alt obstacol semnificativ. Premierul va întâmpina dificultăți în a promova orice reformă judiciară fără să îndeplinească cererea lor de bază: ca evreii ultra-ortodocși să fie scutiți de serviciul militar. Până acum, Netanyahu s-a străduit să-și convingă aliații din coaliție că interesele lor sunt bine protejate.

Dacă insistă asupra cererilor acestora, premierul riscă o posibilă confruntare cu Curtea Supremă a Israelului, care a exclus orice perspectivă de scutire de serviciul militar ultra-ortodox. Pe de altă parte, dacă ignoră aceste cereri, obiectivul său de a promova reforme judiciare în timp record ar putea eșua.

Având în vedere că răbdarea guvernului său este aproape pe sfârșite, nu există opțiuni ușoare. Figuri importante din segmentul ultra-ortodox au interpretat deja lipsa de acțiune guvernamentală ca o declarație de "război" împotriva comunității lor.

Fostul Rabin Șef Yitzhak Yosef a făcut chiar apel la israelienii șomeri să refuze înrolarea în armată, semnalând o rezistență crescută față de guvern. Dacă Netanyahu decide să continue reformele judiciare, acest lucru ar putea fi văzut ca o tactică de diversiune în rândul aliaților săi ultra-ortodocși. Tensiunile crescute au potențialul de a slăbi sau chiar de a răsturna coaliția sa fragilă.

Risc economic

În mijlocul întregii drame politice este important de remarcat că ramificațiile economice ale ambițiilor judiciare ale lui Netanyahu ar putea fi destabilizatoare pentru Israel.

Reforma propusă riscă să crească costurile de împrumut, să submineze sectorul high-tech al Israelului și să slăbească shekel-ul. Acest lucru se datorează faptului că noile proteste antiguvernamentale au potențialul de a submina încrederea investitorilor străini și, în consecință, de a avea un impact negativ asupra costurilor de împrumut.

Istoria este un reper important: protestele masive de anul trecut au împins economia în pragul unui colaps, amenințând cu pierderi de miliarde. În 2025, miza va fi și mai mare.

Guvernul Netanyahu se străduiește deja să promoveze reforme axate pe creștere într-o perioadă în care aproape 60 000 de întreprinderi israeliene riscă să fie închise.

Amenințarea unei noi opoziții publice ar putea, de asemenea, spori incertitudinea într-o economie afectată de războiul din Gaza. Toate acestea indică presiune asupra măsurilor de austeritate ale guvernului și ar putea complica eforturile de a controla un deficit bugetar în creștere.

Astfel înțeles, efortul lui Netanyahu pentru reforme judiciare controversate are puțin de-a face cu protejarea așa-zisei "democrații" a Israelului.

Mai degrabă, este o încercare de a evita răspunderea pentru eșecurile din data de 7 octombrie. De fapt, pe măsură ce răbdarea publică se epuizează și presiunile politice cresc, eforturile lui Netanyahu de a remodela sistemul judiciar al Israelului ar putea aduce guvernul său în pragul colapsului.