Alegerea lui Joseph Aoun în calitate de președinte al Libanului și numirea lui Nawaf Salam în funcția de prim-ministru semnalează declinul puterii Hezbollah, gruparea armată șiită, care a avut mult timp o influență majoră asupra societății și politicii țării.

Aceste evoluții au loc într-un moment în care Hezbollah, susținut de Iran, se confruntă cu o criză existențială în urma asasinării de către Israel a liderului său de lungă durată, Hassan Nasrallah, și a atacurilor demoralizatoare cu pagerele, care au vizat mii dintre membrii săi.

Faptul că Aoun a ocupat un post, care era vacant din 2022 din diferențelor ireconciliabile din parlament, arată că principalele figuri politice ale țării sunt dispuse să încalce regulile pentru binele general.

Deși Constituția Libanului nu permite unui comandant al armatei să devină președinte, cercurile politice din țara mediteraneană nu au pus la îndoială conformitatea lui Aoun pentru această funcție. Potrivit lui Tuba Yildiz, expertă în istoria Libanului și în facțiunile religioase, acest lucru a fost acceptat în liniște „pentru binele suprem”.

Noul președinte, care a condus forțele armate oficiale fragmentate ale țării din 2017, se bucură de relații bune cu fostele puteri coloniale ale Libanului, Statele Unite și Franța, precum și cu Arabia Saudită.

Aoun este un creștin maronit, la fel ca predecesorii săi, datorită sistemului politic libanez bazat pe facțiuni. Totuși, potrivit lui Yildiz, Aoun are diferențe clare față de predecesorii săi.

Distanța lui Aoun față de Hezbollah și aliații săi îl distinge de președinți precum predecesorul său Michel Aoun, care avea legături profunde atât cu gruparea șiită, cât și cu regimul liderului sirian destituit Bashar al-Assad. Apropo, Joseph Aoun și Michel Aoun nu sunt rude, deși au același nume de familie.

Potrivit expertei Yildiz, răsturnarea regimului Assad, un aliat ferm al Iranului și al mișcării Hezbollah, a jucat un rol esențial în alegerea comandantului armatei în funcția supremă.

„Majoritatea președinților aleși în Liban după războiul civil au fost aleși cu aprobarea Siriei, sub regimul baasist”, a declarat Yildiz pentru TRT World.

Suleiman Frangieh, una dintre figurile politice maronite susținute de Hezbollah, și-a retras candidatura în ultimul moment, anunțându-și sprijinul pentru Joseph Aoun.

Tuba Yildiz spune că acest lucru arată declinul influenței Hezbollah asupra alegerilor prezidențiale.

Yildiz a indicat că parlamentarii susținuți de Hezbollah nu au participat la primul tur al alegerilor pentru a arăta că Aoun avea nevoie de sprijinul grupului lor, dar au votat pentru el în al doilea tur.

„Hezbollah a realizat că eforturile sale de a împiedica alegerea lui Joseph Aoun ar fi zadarnice din cauza realităților politice”, a adăugat ea.

Ghoncheh Tazmini, analist politic iraniano-canadian, vede în alegerea lui Aoun un indiciu al „influenței în declin” a Axei Rezistenței, conduse de Iran.

Hezbollah, regimul sirian înlăturat Assad, grupările șiite din Irak, rebelii Houthi din Yemen și Hamas fac parte din acest front de rezistență.

„Acest grup, care a dominat politica libaneză timp de peste două decenii, a suferit pierderi serioase în conflictul său de 14 luni cu Israelul: moartea unor figuri de rang înalt și slăbirea aliatului său Assad, care a facilitat transferurile de arme iraniene”, a declarat Tazmini pentru TRT World.

Politica sectară

Deși Aoun nu are experiență politică reală, Yildiz consideră că acesta ar putea fi un avantaj pentru el și pentru țară datorită faptului că Aoun nu aparține niciunui grup din parlament, care a fost mult timp divizat pe linii sectare între creștini, musulmani sunniți și șiiți.

Cu toate acestea, Yildiz a avertizat că va fi dificil să se facă progrese serioase în chestiuni economice și militare, cum ar fi eliminarea prezenței militare a Hezbollah, într-un sistem politic care a fost mult timp „blocat”, citând „structura sectară instituționalizată” a Libanului, un model de confesionalism bazat pe afilieri religioase și linii sectare.

Deși are o populație de puțin peste cinci milioane de locuitori, Libanul cuprinde grupuri mari de creștini, sunniți și musulmani șiiți, precum și grupuri etno-religioase precum druzii. Sistemul politic al țării se bazează pe partide care reprezintă aceste grupuri religioase, mai degrabă decât pe partide naționale.

În Liban, președintele este întotdeauna un maronit, prim-ministrul un musulman sunnit, iar președintele parlamentului un musulman șiit. Parlamentul este, de asemenea, o scenă pentru forțele sectare divizate aliniate diferitelor puteri externe.

În general, Arabia Saudită și alte state din Golf au exercitat în mod tradițional o mare influență asupra grupurilor sunite din Liban, în timp ce Iranul favorizează facțiunile șiite ale țării. Grupurile creștine au legături adânc înrădăcinate cu puterile occidentale.

Cu toate acestea, structura politică complexă a țării a fost uneori scena unor alianțe ciudate. De exemplu, fostul președinte Michel Aoun a stabilit o relație de lucru cu Iranul, o țară musulmană șiită, în timp ce actualul președinte are relații bune cu Arabia Saudită.

Având în vedere situația moștenită de Aoun, acesta se confruntă cu „mari provocări”, a declarat Tazmini.

Deși aliniată intereselor regionale ale SUA și Arabiei Saudite, platforma lui Aoun include sarcina dificilă de a forma un nou guvern în sistemul complex de împărțire a puterii din Liban, bazat pe secte.

„Inversarea a șase ani de colaps economic, abordarea diviziunilor politice profunde și a încrederii publice scăzute va fi o sarcină foarte dificilă”, a adăugat Tazmini.

Cu toate acestea, Yildiz avertizează că nu trebuie să se renunțe complet la Hezbollah.

Acesta este „un partid politic care reprezintă comunitatea șiită din țară... Prin urmare, dacă noua conducere dorește să urmeze o politică incluzivă..., trebuie să aibă relații bune cu Hezbollah într-o anumită măsură”, adaugă ea.

Tazmini are o părere similară cu cea a lui Yildiz.

„Gruparea Hezbollah rămâne adânc înrădăcinată în țesutul social și politic al Libanului, ceea ce face imposibilă izolarea sau neutralizarea (acesteia)”, spune ea.

Noul prim-ministru popular

În ciuda peisajului politic complex al Libanului, prim-ministrul desemnat Nawaf Salam este o personalitate recunoscută atât pe plan internațional, cât și intern pentru competență și corectitudine. Salam este fostul președinte al Curții Internaționale de Justiție, cunoscută pentru hotărârile sale recente privind atacurile brutale ale Israelului asupra Gazei.

Salam, care provine dintr-o familie sunnită proeminentă, a candidat în 2022 pentru postul de prim-ministru, dar Mikati a fost ales din cauza influenței Hezbollah la acea vreme, spune Yildiz.

Competența sa diplomatică ar putea ajuta Libanul să depășească crizele sale politice, unde interferența străină a avut o influență puternică timp de decenii.

Salam a vorbit despre monopolul statului de a purta arme, a promis să „extindă autoritatea statului libanez pe întregul său teritoriu” și să pună pe deplin în aplicare Rezoluția 1701 a ONU, care cere retragerea Hezbollah din sudul Libanului.