După atacul din 7 octombrie, liderii occidentali, de la președintele SUA Joe Biden la prim-ministrul britanic Rishi Sunak și președintele francez Emmanuel Macron, au condamnat rapid mișcarea Hamas, comparând-o uneori cu gruparea teroristă Daesh.
Însă, în anii 1940, cu mult înainte ca grupuri de rezistență palestiniene, precum Hamas, să ridice arme împotriva ocupației israeliene, o serie de miliții evreiești bombardau și ucideau oficiali britanici și arabi palestinieni.
Grupurile evreiești, inclusiv Haganah, Irgun și Stern Gang (Lehi), utilizau activ terorismul împotriva mandatului britanic asupra Palestinei și pentru a crea frică printre cetățenii arabi.
„Susțin că terorismul evreiesc din anii 1940 a fost semnificativ atât din punct de vedere tactic, cât și strategic. La nivel tactic, teroriștii evrei au reușit să frustreze forțele de securitate britanice și să erodeze capacitatea acestora de a controla Palestina,” a scris David A. Charters, profesor de istorie militară și cercetător principal la Gregg Centre for Study of War and Society, Universitatea din New Brunswick, Canada.
„Acest lucru a jucat un rol important la nivel strategic în convingerea Marii Britanii să se retragă din Palestina, ceea ce, la rândul său, a creat condițiile care au facilitat fondarea Israelului și crearea consecventă a unei diaspore arabo-palestiniene,” a adăugat el în articolul său Jewish Terrorism and the Modern Middle East.
John Lois Peeke, un expert militar american, scrie de asemenea că terorismul sionist a fost esențial pentru ideea statului Israel. „Terorismul evreiesc împotriva britanicilor și arabilor a contribuit semnificativ la îndepărtarea britanicilor din Palestina, la abandonarea mandatului Ligii Națiunilor și crearea unui stat evreiesc al Israelului,” a scris el în cartea sa Jewish-Zionist Terrorism and the Establishment of Israel.
În anii 1940, grupurile teroriste sioniste au atacat fără reținere nu doar ținte militare, ci și civili.
În octombrie 1945, grupurile subterane evreiești au vizat simultan căile ferate coloniale, rafinăriile de petrol și navele poliției din Palestina. Acest lucru a marcat începutul unei perioade de doi ani de insurgență evreiască împotriva britanicilor și a palestinienilor.
În iulie 1946, Irgun a aruncat în aer Hotelul King David din Ierusalim, unde se aflau sediile administrației britanice, ucigând 92 de persoane.
„[Robert] Asprey, [Menachem] Begin și [Samuel] Katz indică faptul că Hotelul King David a fost aruncat în aer din două motive: pentru a răzbuna atacul britanic asupra Agenției Evreiești și pentru a distruge documentele secrete care stabileau legătura dintre Agenția Evreiască și [David] Ben-Gurion cu terorismul Haganah,” a scris Peeke.
Haganah era aripa armată a Agenției Evreiești pentru Palestina, care era ramura operațională a Organizației Sioniste Mondiale, creată de Theodor Herzl, părintele fondator al sionismului, în timpul Primului Congres Sionist din 1897, la Basel, Elveția.
Agenția Evreiască pentru Palestina, care și-a schimbat numele în Agenția Evreiască pentru Israel după 1948, avea ca scop încurajarea, asigurarea și implementarea migrației evreiești în Israel din alte țări.
Ben Gurion a fost președintele Agenției Evreiești din 1935 până la înființarea statului israelian în 1948, jucând un rol crucial în activitățile Haganah. Ulterior, Gurion a devenit primul prim-ministru al Israelului.
Haganah înseamnă forță de apărare, ceea ce i-a inspirat pe liderii sioniști să numească forțele lor armate Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) după apariția Israelului.
Din activitățile subterane ale anilor 1940, „terorismul evreiesc s-a transformat în operațiuni militare, iar organizația teroristă a devenit Forțele de Apărare ale Israelului,” a scris Peeke.
‘Epurarea etnică’ sionistă
Pe 9 aprilie 1948, militanții Irgun și Lehi au comis împreună masacrul de la Deir Yassin, ucigând cel puțin 107 săteni palestinieni, inclusiv femei și copii. Deir Yassin era un sat palestinian cu aproximativ 600 de locuitori, situat în apropierea Ierusalimului.
Brutalitatea terorii exercitate de Irgun împotriva palestinienilor obișnuiți din Deir Yassin avea scopul de a șoca și înfricoșa arabii palestinieni. Era menită să-i forțeze pe palestinieni să-și părăsească pământurile natale, a spus Salah Khalaf, unul dintre co-fondatorii mișcării Fatah, într-un interviu cu jurnalistul francez Eric Rouleau în 1979.
Fatah, organizația de rezistență palestiniană, este un grup de frunte în cadrul Organizației pentru Eliberarea Palestinei (PLO), recunoscută internațional, care guvernează Cisiordania ocupată.
Deși Fatah este acum un grup legal conform comunității internaționale, în anii 1960, SUA și Israelul l-au descris drept o organizație teroristă, la fel cum condamnă acum gruparea Hamas. Hamas a câștigat ultimele alegeri palestiniene în 2006.
Khalaf, cunoscut și sub numele de Abu Iyad, a descris vivid cum masacrul de la Deir Yassin comis de Irgun a forțat familia sa să-și părăsească locuințele din Jaffa și să se mute în Gaza, în cartea sa Palestinien sans patrie [Palestinian fără patrie], bazată pe interviurile cu Rouleau.
Spre deosebire de relatările oficiale, Khalaf a spus că peste 250 de palestinieni au fost uciși de grupurile teroriste sioniste în atacul din aprilie 1948, ale căror autori evrei „au ciuruit multe cadavre cu bâte și au spintecat aproximativ treizeci de femei însărcinate”.
Masacrul de la Deir Yassin a fost un eveniment pivotal al campaniei de epurare etnică sionistă împotriva palestinienilor, care continuă să sufere consecințele sale până în prezent, potrivit lui Khalaf.
Alte masacre sioniste în orașe palestiniene precum Saliha și Lydda au urmat atacului de la Deir Yassin, declanșând un exod masiv palestinian, cunoscut sub numele de Nakba.
La începutul anului 1948, Haganah a continuat „activitățile sale în strânsă cooperare cu organizații separatiste precum Irgun-ul lui Begin, lansând o ofensivă regulată pentru a curăța așezările arabe” din teritoriile imaginate de sioniști ca stat evreiesc, a notat Khalaf.
„De teama masacrelor precum cel de la Deir Yassin, sute de mii de palestinieni, abandonați la soarta lor, au decis să-și părăsească țara pentru a găsi siguranță,” a spus el.
Când palestinienii au plecat, sperau că vor putea reveni curând acasă, bazându-se pe statele arabe pentru a-și recâștiga teritoriile. Dar acest lucru nu s-a întâmplat.
Migranții evrei din Europa și alte părți au fost relocați în Palestina de Agenția Evreiască cu ajutorul grupurilor armate sioniste.
Această înlocuire a populației palestiniene continuă până în prezent, pe măsură ce Israelul continuă să construiască așezări ilegale pe teritoriile ocupate din jurul Cisiordaniei.
Irgun, care a fost condus ani de zile de Begin, a fost numit grup terorist de ONU, SUA și Marea Britanie.
Dar, în ciuda acestei condamnări ferme, Begin a fondat Herut, un partid politic israelian de dreapta. Begin a devenit al șaselea prim-ministru al Israelului în 1977. Herut s-a contopit ulterior în Partidul Likud al actualului prim-ministru Benjamin Netanyahu.
Renunțarea este exclusă
Khalaf, care a devenit șef adjunct și șef al serviciilor de informații al PLO și al doilea cel mai puternic lider Fatah după Yasser Arafat, liderul pe viață al grupului de rezistență palestinian, a spus că palestinienii nu ar fi trebuit niciodată să-și abandoneze pământurile.
„Când privesc înapoi, cred că compatrioții mei au greșit având încredere în țările arabe și lăsând câmpul liber coloniștilor evrei. Trebuiau să reziste cu orice preț. Sioniștii nu i-ar fi putut extermina. Mai mult, pentru mulți dintre noi, exilul a fost mai rău decât moartea.”
Pe măsură ce locuitorii din Gaza sunt strămutați intern în evenimentul considerat ca a doua Nakba, avertismentul lui Khalaf ar putea plana asupra conducerii Hamas.
Documente oficiale israeliene scurse au indicat că, la fel ca Nakba, Tel Aviv intenționează să implementeze un alt plan de expulzare a palestinienilor din Gaza.
Armata israeliană a bombardat enclava palestiniană cu atacuri aeriene, rachete și bombardamente de artilerie de mai bine de o lună, ucigând peste zece mii de oameni, inclusiv femei și copii, așa cum s-a întâmplat în Deir Yassin și alte zone în anii 1940.
