Rădăcinile conflictului dintre Israel și Palestina pot fi trasate la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu apariția mișcării sioniste, care își propunea să stabilească un cămin național evreiesc în Palestina. De atunci, regiunea a fost cuprinsă de o serie de războaie, ocupații și revolte.
Nu este prima dată când conflictul izbucnește atât de violent. De la războiul arabo-israelian din 1948, la Războiul de Șase Zile din 1967 și Războiul din Liban din 1982, fără a menționa cele două Intifade palestiniene, regiunea a îndurat numeroase momente de violență. Totuși, ceea ce diferențiază data de 7 octombrie este capacitatea Hamas de a ocupa teritoriu israelian, chiar dacă doar pentru o scurtă perioadă de timp – un lucru pe care nicio altă grupare de rezistență palestiniană nu l-a realizat anterior.
Luptătorii Hamas au reușit să captureze baza militară Re’im, sediul diviziei israeliene din Gaza, într-o operațiune în care toți soldații israelieni staționați acolo au fost uciși sau capturați. Deși forțele israeliene au recucerit ulterior baza, acest eveniment a zdruncinat sentimentul de superioritate militară al Israelului.
De ce 7 octombrie este diferit?
Pentru mulți comentatori palestinieni, evenimentele din 7 octombrie sunt fără precedent. „Nu îmi amintesc ceva similar,” spune Kamel Hawwash, profesor palestinian, scriitor și analist politic, pentru TRT World, referindu-se la unicitatea acestei zile în ceea ce privește ocuparea teritoriului israelian în cadrul conflictului îndelungat.
Sami al-Arian, un alt academician palestinian, a susținut această opinie, subliniind că, deși Hamas a atacat Israelul de multe ori, aceasta a fost prima ocazie în care au reușit să ocupe temporar teritoriu israelian.
„Se poate adăuga, de asemenea, că aceasta este prima dată de la războiul din 1973 când Israelul a fost atacat primul. Chiar și așa, de data aceasta Israelul a fost atacat pe „propriul” teritoriu, spre deosebire de 1973, când Egiptul l-a atacat în Sinai, iar sirienii în Înălțimile Golan”, spune Arian pentru TRT World.
Peninsula Sinai, care a fost invadată de Israel de două ori, prima dată la sfârșitul anilor 1950 și a doua oară între 1967 și 1982, este un teritoriu egiptean, iar Înălțimile Golan, aflate sub ocupația Tel Avivului din 1973, fac parte oficial din Siria.
Joost Hiltermann, director al Programului pentru Orientul Mijlociu din cadrul International Crisis Group, a reflectat asupra semnificației datei de 7 octombrie. „Nu am mai văzut așa ceva până acum,” a spus el, adăugând însă că, într-un fel, acest eveniment reprezintă o continuare a tiparelor de lungă durată ale conflictului.
Hiltermann a descris atacul ca „o combinație a tot ceea ce a fost înainte,” făcând referire la diferitele etape ale rezistenței palestiniene, de la eforturile susținute de state precum Egiptul și alte țări arabe în anii 1960 și 1970, până la Intifade și multiplele războaie din Gaza cu Israelul.
Unii analiști au tras paralele cu Războiul din Octombrie din 1973, un alt conflict arabo-israelian pivotal care a început tot la începutul lunii octombrie. Totuși, de această dată, Israelul a fost atacat în interiorul granițelor sale, un contrast puternic față de 1973, când Egiptul și Siria au vizat teritorii ocupate de Israel.
Pe 7 octombrie 2023, atacurile Hamas au ucis 1.180 de israelieni, inclusiv civili, rănind 2.400, în timp ce gruparea de rezistență palestiniană a luat 251 de ostatici în Gaza. După atac, Israelul a ucis aproape 42.000 de palestinieni, majoritatea femei și copii.
Ce a schimbat data de 7 octombrie?
Înainte de 7 octombrie, Israelul era consvins că ecuația politică de lungă durată din Orientul Mijlociu, care refuza istoric să recunoască existența unui stat evreiesc într-o regiune predominant arabă musulmană, se schimbase în favoarea sa. Mai multe state arabe începuseră să normalizeze relațiile cu Israelul, datorită medierii administrației Trump.
„Anterior datei de 7 octombrie, Israelul părea să scrie capitolul final al proiectului său de colonizare în Palestina. Aproape că subjugase conducerea palestiniană, fracturase unitatea nominală a sprijinului arab pentru Palestina și era pregătit să anexeze o mare parte din Cisiordania,” spune Ramzy Baroud, autor și analist palestinian, referindu-se la aceste normalizări, la marginalizarea Autorității Palestiniene și asediul continuu asupra Fâșiei Gaza.
Baroud descrie discursul lui Netanyahu de la ONU din 2023 drept „apogeul unui moment devastator din istorie,” când prim-ministrul israelian a prezentat o hartă care excludea orice teritorii palestiniene, numind-o „Noul Orient Mijlociu.” În viziunea lui Netanyahu, „Palestina nu exista ca realitate politică, iar palestinienii nu mai erau relevanți ca națiune cu voință și aspirații,” spune Baroud.
Totuși, la două săptămâni după discursul lui Netanyahu la ONU, evenimentele neașteptate din 7 octombrie au schimbat totul, „readucând palestinienii în centrul oricărei păci viitoare în Orientul Mijlociu, neutralizând capacitatea militară a Israelului de a impune rezultate politice prin violență și expunând normalizarea dintre Israel și statele arabe ca o farsă de nesusținut,” adaugă Baroud.
Atacul din 7 octombrie a permis mișcării Hamas să „perturbe foarte eficient” integrarea Israelului în Orientul Mijlociu, în special prin propusul Coridor Economic India-Orientul Mijlociu-Europa, „începând un nou război,” potrivit lui Hiltermann. Totuși, el consideră că Hamas nu a realizat prea mult în ansamblu.
Repercusiuni regionale
Poziția internațională a Israelului a fost pusă sub presiune. Țările occidentale, în special din Europa, au devenit mai vocale în criticile lor față de acțiunile Israelului. Între timp, susținătorii palestinieni au câștigat teren în opinia publică globală.
După 7 octombrie, diplomația regională a Israelului, în special discuțiile cu Arabia Saudită, care se îndreptau spre normalizare, au fost blocate. Arabia Saudită a refuzat să normalizeze relațiile cu Tel Aviv, considerând carnagiul din Gaza inacceptabil. Țări precum Türkiye, Africa de Sud și Iran și-au reînnoit criticile față de acțiunile Israelului, în timp ce la ONU, puteri majore precum China și Rusia și-au exprimat îngrijorarea față de comportamentul Israelului.
Experții ONU au avertizat Israelul că riscă să devină un „stat paria”. Spre deosebire de SUA, pe platformele ONU, China și Rusia, cele două mari puteri, au condamnat atacurile israeliene în Liban, considerate și ele o încălcare a dreptului umanitar, în timp ce unele state europene, precum Spania și Irlanda, au avertizat Tel Avivul cu privire la alte încălcări.
Baroud susține că o nouă formă de legitimitate se conturează la nivel global, aliniată cu Gaza și în opoziție față de ocupația israeliană și abuzurile asupra drepturilor omului. Această schimbare, sugerează el, înlocuiește vechea ordine, în timp ce Israelul persistă cu ceea ce el descrie drept „atrocități de neimaginat” în fața „rezistenței legendare” a palestinienilor.
„Legitimitatea aparține acum celor care sunt solidari cu Gaza, care luptă și mor pentru Gaza și care extind granițele conflictului în numele Gazei. Oricine se află de cealaltă parte a acestei ecuații a suferit o delegitimare fără precedent.”
7 octombrie a schimbat, fără îndoială, peisajul conflictului dintre Israel și Palestina. Ceea ce odată era considerat o ecuație politică stabilită, cu Israelul ferm la control și speranțele palestinienilor în declin, a fost acum aruncat în incertitudine. Atacul nu doar că a expus vulnerabilitățile Israelului, dar a reafirmat și faptul că pacea în Orientul Mijlociu nu poate fi realizată fără a aborda problema palestiniană.
„Aceasta înseamnă că perioada post-7 octombrie va forța, fără îndoială, rescrierea regulilor politice și geopolitice care au guvernat Palestina, de fapt întregul Orient Mijlociu în ultimele decenii, inclusiv poziția Israelului față de statele arabe și paradigma de putere regională centrată pe SUA”, spune Baroud.
