Prim-ministrul britanic Keir Starmer evită să descrie războiul necruțător al Israelului împotriva palestinienilor din Gaza drept genocid, în ciuda faptului că Partidul Laburist a adoptat tradițional poziții anti-război, cu excepția câtorva ocazii, cum ar fi sprijinul lui Tony Blair pentru invazia Irakului condusă de SUA în 2003.
Starmer pare să repete politicile din era Blair, ignorând opinia publică majoritară, în ciuda faptului că 73% dintre britanici susțin un armistițiu necondiționat, iar 60% consideră că Israelul a mers prea departe cu războiul său, conform celui mai recent sondaj realizat de Ipsos.
Această aparentă discrepanță între opinia publică și politica guvernamentală ridică întrebări serioase despre prioritățile morale ale Marii Britanii și dacă politica externă a țării servește interesului național sau intereselor unor actori străini.
Opinia publică: Vocea rațiunii comune
Alegătorii Partidului Laburist se simt, de asemenea, trădați de regimul Starmer – 83% dintre aceștia doreau ca Israelul să pună capăt războiului, conform unui raport YouGov din februarie.
Refuzul conducerii laburiste de a sprijini o rezoluție pentru armistițiu în parlament, urmat de o serie de demisii ale parlamentarilor în noiembrie 2023, a înstrăinat și mai mult baza electorală a partidului.
Cu un guvern condus de Starmer care nu are curajul să exercite presiuni asupra Israelului pentru a de-escalada conflictul, britanicii devin din ce în ce mai conștienți de neajunsurile sale, ceea ce a determinat 40% din populație să evalueze performanța lui Starmer și a guvernului laburist ca fiind mediocră.
Nemulțumirea este profundă, deoarece 35% din populație consideră că Starmer nu își face treaba bine.
Drept urmare, țara a fost martora unor proteste masive, la care au participat sute de mii de oameni care au cerut un armistițiu imediat în Gaza. Cele mai frecvente scandări pe străzi au fost „Stop vânzării de arme”, „Armistițiu acum” și „Justiție pentru Palestina”.
Aceste proteste nu au fost o excepție, ci o expresie susținută de majoritatea societății britanice, reprezentând diverse medii politice, religioase și culturale.
Poziția guvernului: Politici aliniate cu aliații, nu cu publicul
În manifestul Partidului Laburist, este menționat clar că un stat palestinian independent este un „drept inalienabil” al palestinienilor. Partidul s-a angajat, de asemenea, să sprijine o soluție bazată pe două state.
Cu toate acestea, în practică, guvernul laburist a adoptat abțineri diplomatice la ONU, vânzări de arme și politici care favorizează mașinăria de război a Israelului, mai degrabă decât palestinienii asediați, care se confruntă cu ceea ce mulți experți internaționali au numit genocid.
Prin abținerile repetate ale Marii Britanii de la rezoluțiile pentru armistițiu din cadrul Adunării Generale a ONU, țara se izolează de comunitatea internațională, în timp ce apelurile pentru justiție cresc în întreaga lume.
Retorica diplomatică greșită – conform căreia Israelul poate ucide civili în numele autoapărării – a fost respinsă pe scară largă. Pentru a calma cetățenii britanici, ministrul de externe David Lammy a anunțat suspendarea a 30 de licențe de vânzare de arme dintr-un total de 350 către Israel. Totuși, această măsură nu a reușit să convingă publicul, fiind percepută mai degrabă ca un gest simbolic.
O casă divizată
Imaginile macabre ale vărsării de sânge din Gaza au determinat multe state europene să-și regândească politica față de Israel. Țări precum Spania, Norvegia și Irlanda au recunoscut statalitatea palestiniană și au adoptat o cale alternativă, care se aliniază apelurilor globale pentru justiție pentru Palestina, mai degrabă decât abordării militare agresive promovate de SUA și aliații săi pro-Israel.
Reticența guvernului britanic de a trage la răspundere Israelul pentru crimele sale de război și de a se alătura eforturilor globale de a pune capăt războiului din Gaza îi afectează reputația atât pe plan intern, cât și internațional. Rolul său potențial ca mediator neutru în diverse conflicte devine, de asemenea, discutabil.
Un sondaj YouGov EuroTrack din octombrie 2024 arată că europenii occidentali sunt clar împotriva ajutorului militar pentru Israel, chiar și în cazul unui război total cu Iranul, iar publicul britanic a manifestat sentimente similare. Această schimbare semnificativă evidențiază eșecul propagandei israeliene, precum și slăbiciunile statelor occidentale care nu reușesc să susțină justiția și să controleze o forță indisciplinată precum Israelul.
În Marea Britanie, încrederea în guvern este în joc, iar o disonanță suplimentară ar putea duce la daune ireversibile pentru coeziunea socială – deoarece inacțiunea lui Starmer îl asociază, involuntar, cu forțe sioniste întunecate și de extremă dreapta care nutresc ură primordială împotriva musulmanilor.
Deocamdată, administrația Starmer a înregistrat demisii la nivel înalt a 50 de consilieri, printre care figuri laburiste proeminente precum primarii Sadiq Khan și Andy Burnham, alături de liderul laburist scoțian Anas Sarwar. Mulți alți lideri sunt cuprinși de furie, simțindu-se neputincioși și inadecvați în fața unui genocid transmis în direct pe telefoanele noastre încă din 7 octombrie 2023.
