În data de 29 octombrie 2024, locuitorii din sud-estul Spaniei s-au confruntat cu inundații devastatoare care au provocat moartea a peste 220 de persoane și au cauzat pagube extinse infrastructurii.

Aceste inundații, declanșate de ploi torențiale, cantitate de precipitații fiind echivalentă cu cea dintr-un an întreg, nu au fost primele de acest gen în Europa și nici nu vor fi ultimele, întrucât încălzirea globală lovește planeta cu o intensitate și o frecvență fără precedent.

Planeta noastră se confruntă cu schimbări climatice fără precedent, depășind pragurile critice despre care oamenii de știință ne avertizează de mult timp. Rapoartele recente indică faptul că temperaturile medii globale au depășit 1,5°C comparativ cu perioada pre-industrială (1850-1900).

Deși această creștere poate părea minoră pentru publicul larg, ea reprezintă un punct de cotitură care amenință viitorul umanității și ecosistemele planetei noastre prin accelerarea crizei climatice - aceasta ar provoca creșterea nivelului mării, dezastre naturale mai frecvente și mai severe și o pierdere uriașă a biodiversității.

Un raport emis luna trecută de Organizația Meteorologică Mondială a dezvăluit că concentrațiile de gaze cu efect de seră au atins niveluri record în 2023, semnalând o creștere continuă a temperaturilor globale pentru anii următori.

Dioxidul de carbon, principalul factor al încălzirii globale, se acumulează în atmosferă într-un ritm fără precedent în istoria omenirii, crescând cu peste 10 procente în doar două decenii.

Această creștere bruscă se datorează în principal emisiilor de combustibili fosili. Această tendință alarmantă indică faptul că planeta noastră a ajuns într-un punct fără întoarcere, îndreptându-se cu viteză spre o catastrofă climatică iminentă.

Oamenii de știință prezic deja că 2024 va fi cel mai călduros an din istorie. Serviciul Copernicus privind Schimbările Climatice, parte a Programului Copernicus al Uniunii Europene, a anunțat că 22 iulie 2024 a fost cea mai caldă zi din istoria modernă, cu o temperatură medie globală zilnică care a atins un record de 17.15°C.

Creșterea temperaturilor medii este un semnal de alarmă important, indicând nu doar temperaturi maxime și minime mai ridicate, ci și o probabilitate crescândă a evenimentelor meteorologice extreme. Acestea includ valurile de căldură din această vară din unele părți ale SUA, inundațiile devastatoare din sudul Europei și incendiile de pădure grave din America de Sud.

Oamenii din întreaga lume plătesc un preț mare din cauza acestor evenimente meteorologice extreme, țările în curs de dezvoltare suportând cea mai mare parte a impactului. Un studiu recent desfășurat de Imperial College London a dezvăluit că peste 570 000 de decese au fost declanșate de 10 dezastre climatice severe din 2004. Seceta din 2011 din Somalia, care a provocat moartea a 258 000 de persoane din cauza foametei provocate de creșterea temperaturilor, este un exemplu elocvent.

Țările pe cale de dispariție

Oamenii de știință sunt de acord că activitățile industriale continue și emisiile necontrolate de gaze vor duce la o creștere a temperaturii globale cu 2,7°C până la sfârșitul secolului.

Acest scenariu sumbru poartă consecințe catastrofale, inclusiv potențiala submersiune a unor națiuni și insule întregi precum Bangladesh, Maldive și Alexandria, orașul de coastă al Egiptului, din cauza creșterii nivelului mării. Acesta, de asemenea, amenință securitatea alimentară, perturbă ecosistemele și subminează economiile globale.

Din păcate, oamenii poartă responsabilitatea pentru aceste evenimente meteorologice extreme din cauza utilizării greșite a resurselor naturale și a activităților umane.

Oamenii de știință atribuie accelerarea evenimentelor meteorologice extreme concentrațiilor crescânde de gaze cu efect de seră din atmosferă, ducând la o creștere vizibilă a temperaturilor medii.

Această situație periculoasă l-a determinat pe Secretarul General al ONU, Antonio Guterres, să avertizeze în repetate rânduri că planeta noastră se apropie de un punct fără întoarcere, comparându-l cu un "infern climatic".

El a îndemnat la o trecere mai rapidă la o economie verde— o economie cu emisii reduse de carbon, eficientă și durabilă din punct de vedere ecologic. El a subliniat necesitatea unei colaborări mai strânse între economiile dezvoltate și cele emergente, concentrându-se pe accelerarea tranziției de la combustibilii fosili. În plus, a solicitat sprijin financiar adecvat pentru a ajuta națiunile mai sărace să reducă emisiile și să facă față impactelor inevitabile ale încălzirii globale.

Angajamente și politici

În ciuda angajamentelor asumate de țări în contextul  Acordului de la Paris care vizează menținerea încălzirii sub 1,5°C pentru a evita cele mai grave impacte ale schimbărilor climatice, decalajul dintre angajamente și politicile reale continuă să se lărgească an de an. Răspunsurile internaționale sunt adesea considerate dezamăgitoare și inadecvate pentru a aborda amploarea provocării.

O dezamăgire recentă a fost proiectul de acord financiar propus de președinția COP29 în Azerbaidjan. Acordul îndeamnă națiunile bogate, responsabile din punctul de vedere istoric pentru criza climatică din cauza activităților lor industriale, să contribuie cu 250 de miliarde de dolari anual până în 2035 pentru a ajuta țările mai sărace să abordeze impacturile schimbărilor climatice.

Cu toate acestea, această propunere s-a confruntat cu critici din toate părțile, deoarece ținta este sub cele 400 de miliarde de dolari estimate ca fiind necesare în fiecare an pentru adaptarea la schimbările climatice.

Aceste politici nu sunt doar nedrepte, dar și pun în joc viețile a milioane de oameni, în special în regiunile vulnerabile precum Africa și națiunile insulare mici.

Soluții pline de speranță

Încă există speranță de a evita cele mai grave impacturi ale crizei climatice. ONU subliniază că tehnologiile actuale pot reduce semnificativ emisiile până în 2030 și 2035. Experții subliniază că emisiile globale de carbon trebuie să scadă cu 45 la sută până în 2030 și să atingă net zero până în 2050.

Acțiunile cheie includ implementarea Planurilor Naționale de Adaptare, oprirea noilor proiecte de combustibili fosili, reducerea utilizării combustibililor fosili cu 30 la sută până în 2030, eliminarea treptată a cărbunelui până în 2040 și asigurarea că națiunile bogate oferă finanțarea necesară. Soluțiile includ, de asemenea, reîmpădurirea, protejarea populațiilor vulnerabile, îmbunătățirea sistemelor de avertizare timpurie și creșterea conștientizării prin comportamente durabile.

Atingerea acestor obiective necesită un angajament puternic din partea indivizilor, guvernelor și organizațiilor deopotrivă.

Criza climatică nu este doar o criză de mediu, ea testează umanitatea și capacitatea noastră de a coopera și de a lucra împreună. Dezastrele la care asistăm astăzi ar trebui să servească drept un semnal de alarmă, îndemnându-ne să luăm măsuri imediate. În fața noastră este acum următoarea întrebare: Suntem pregătiți să ne asumăm această responsabilitate sau vom rămâne spectatori pasivi în timp ce planeta noastră se îndreaptă spre un punct fără întoarcere?