În latină există o maximă: "Ars gratia artis", ce înseamnă "Arta de dragul artei". Aceasta sugerează că arta nu trebuie să servească unui scop; ea poate fi apreciată pur și simplu pentru frumusețea sa.

Există oare un scop mai profund al artei? Ar putea artiștii să transforme lumea noastră într-un loc mai bun, cu câte o atingere de pensulă? O echipă de cercetători a decis să exploreze aceste întrebări.

În 2019, o echipă de cercetători a încercat să afle dacă expozițiile de artă pot duce la schimbări în atitudinile și comportamentele oamenilor. Mai exact, au dorit să afle dacă arta ar putea face oamenii mai amabili și mai înțelegători față de refugiați.

Universitatea din Viena a condus un studiu în colaborare cu Muzeul Dom din Austria, bazat pe o expoziție numită "Arată-mi rana ta", care s-a desfășurat între 2018 și 2019.

Expoziția s-a concentrat pe reprezentarea artistică a rănilor, care puteau fi fizice, psihologice sau socio-politice. Operele de artă acopereau diferite epoci și stiluri, fiecare explorând vulnerabilitatea umană și abordând tema rănilor în mod diferit. Unele simbolizau vulnerabilitatea corpurilor artiștilor înșiși, în timp ce altele prezentau ruperea fizică a pânzei.

Curatorii au dorit ca expoziția să îi determine pe vizitatori să reflecteze asupra fragilității și vulnerabilității oamenilor. 

Mai exact, tema rănilor are o rezonanță profundă atunci când ne gândim la experiențele refugiaților și solicitanților de azil. Fiecare dintre rănile lor are o poveste - fie că este vorba de cicatricele fizice ale violenței îndurate sau de traumele emoționale ale separării și pierderii. Aceste răni nu sunt doar semne pe corp; ele sunt reflecții ale rezistenței și supraviețuirii în fața unor condiții extreme inimaginabile.

Pentru refugiați, migrația este adesea marcată de momente de vulnerabilitate profundă. Imaginați-vă o mamă strângând la piept bebelușul într-o barcă mică spre un tărâm pe care nu l-a cunoscut niciodată, unde supraviețuirea este incertă, dar cel puțin posibilă. În țara lor natală, războiul și violența le-au distrus viața de zi cu zi. Poeta Warsan Shire a spus odată: "Nimeni nu-și pune copiii într-o barcă dacă apa nu e mai sigură decât uscatul".

Călătoria lor nu este doar despre supraviețuire; este vorba despre recâștigarea demnității într-o lume, care adesea pare crudă. Îmbrățișând poveștile migranților și recunoscând rănile lor prin artă, cultivăm un sentiment de solidaritate ce poate depăși diviziunile și poate construi o lume mai compasională.

Astfel, pe măsură ce oamenii intrau în galeria din Viena, cercetătorii îi opreau pentru a-i întreba dacă vor să participe la studiu în schimbul unui bilet gratuit. Ei le-au explicat vizitatorilor că tot ceea ce trebuie să facă este să raporteze gândurile și sentimentele lor cu privire la empatie. Cei care erau de acord să participe erau chestionați o dată înainte de vizită și o dată după.

Rezultatele au fost îmbucurătoare - vizitatorii au raportat o empatie mai mare și dorința de a accepta refugiați în țara lor.

După descoperirea acestui efect pozitiv al artei asupra vizitatorilor, cercetătorii au decis să continue investigația: Ar dura aceste efecte? Și dacă da, cât timp? Așa că au efectuat un al doilea studiu.

Echipa de cercetare a recrutat un al doilea grup de 41 de vizitatori. Li s-a cerut să instaleze o aplicație pe telefoanele mobile și să raporteze zilnic gândurile și acțiunile lor. Aplicația a fost monitorizată timp de două săptămâni — o săptămână înainte și o săptămână după vizitarea expoziției.

Când cercetătorii au comparat datele din săptămâna dinaintea expoziției cu săptămâna de după expoziție, au descoperit mai multe efecte. În zilele care au urmat expoziției, oamenii au indicat scoruri în creștere la mai multe întrebări legate de empatie. Așadar, chiar și la câteva săptămâni după vizita expoziției, arta părea să îi facă pe oameni să fie mai empatici unii cu alții!

Acest studiu a fost publicat în Psychology of Aesthetics, Creativity, and the Arts, cu titlul "Cât Durează Impactul Artei?"

Concluziile studiului sunt deosebit de relevante în prezent. Pe fondul creșterii sentimentelor anti-migranți în întreaga lume, în special în Europa. Solicitanții de azil și musulmanii se confruntă cu tot mai multe atacuri din partea grupurilor nativiste. 

Abordarea acestor sentimente necesită promovarea dialogului și a empatiei, evidențierea contribuțiilor pozitive ale migranților la societate și combaterea dezinformării.

Timp de secole, artiștii și curatorii și-au folosit lucrările pentru a trata problemele sociale. Acest studiu relevă contribuția semnificativă a artei în încurajarea atitudinilor sociale pozitive.

Astăzi, arta este apreciată nu doar pentru recreere, ci și ca un instrument dedicat sănătății, învățării și bunăstării.  Înainte de acest studiu, existau foarte puține date reale cu privire la impactul artei asupra oamenilor. Prin urmare, studii de acest gen pot oferi informațiile esențiale atât de necesare cu privire la modul în care putem modifica răspunsurile oamenilor la provocările sociale.

Vedem deja acest lucru pus în practică! Bienala de la Veneția din 2024, cu tema „Străini pretutindeni”, a stârnit multe discuții pe tema imigrației. Expoziția și-a propus să evidențieze diversele narațiuni și perspective ale indivizilor din medii diferite.

Deși arta singură nu poate elimina xenofobia, ea poate deveni un instrument puternic în promovarea empatiei și înțelegerii. Data viitoare când vizitați o galerie sau un muzeu, amintiți-vă: arta vă poate influența inima și mintea în moduri pe care nu vi le-ați imaginat niciodată.