Situația comunităților creștine din Gaza, Cisiordania ocupată și, până recent, Liban, a devenit o problemă urgentă în contextul conflictului mai larg din Orientul Mijlociu. Pe măsură ce Israelul își continuă campania de genocid și politicile de ocupație, creștinii arabi se confruntă cu persecuții masive, strangulare economică și strămutare, ceea ce creează preocupări semnificative cu privire la supraviețuirea lor și conservarea culturii lor.
Pe lângă inevitabilul tribut uman al violenței, există și distrugerea reală a patrimoniului cultural și religios al unui popor. În sudul Libanului, forțele israeliene au profanat o biserică în satul creștin Deir Mimas, în timp ce bombardamentele aeriene au nivelat a doua cea mai veche biserică evanghelică din Siria și Liban.
Toate aceste acțiuni fac parte din strategia premierului Benjamin Netanyahu de a ținti creștinii arabi, o comunitate minoritară cu rădăcini adânci și istorice în regiune.
Betleemul, considerat a fi locul nașterii lui Isus Hristos și un simbol al istoriei creștine bogate, este un exemplu concludent. Creștinii palestinieni din oraș au suferit de mult timp din cauza constrângerilor economice și sociale impuse de ocupația israeliană. În 2024, guvernul israelian a impus taxe suplimentare bisericilor și instituțiilor creștine din Ierusalim și alte orașe palestiniene. Aceste taxe, care încalcă dreptul internațional, au exacerbat dificultățile comunității creștine, forțând pe mulți să-și abandoneze casele ancestrale.
Între timp, coloniștii israelieni ilegali au pus mâna pe terenurile aparținând creștinilor palestinieni din Cisiordania ocupată, lăsând numeroase familii fără adăpost. Această situație este agravată de lipsa intervenției internaționale, lăsând creștinii palestinieni să se descurce singuri în fața strămutării sistematice și manipulării demografice. Și nu numai.
Planurile demografice ale lui Netanyahu
Politicile lui Netanyahu au alimentat îngrijorările privind marginalizarea deliberată a creștinilor arabi. Un plan de colonizare din 2024, introdus de ministrul de finanțe Bezalel Smotrich, urmărește să leagă coloniile israeliene ilegale din blocul Gush Etzion de Ierusalim, invadând pământurile palestiniene, inclusiv puținele sate creștine rămase în Cisiordania.
Planul nu prevede doar strămutarea locuitorilor creștini, ci și alterarea identității religioase și culturale a acestor zone. De exemplu, Valea Al-Makhrur, o raritate de fortăreață creștină în regiune, riscă să fie absorbită de extinderea coloniilor. Tăcerea lui Netanyahu în legătură cu aceste politici sugerează complicitate la o strategie mai largă de strămutare forțată și inginerie demografică ce amenință să șteargă prezența creștină în Palestina.
În ciuda acestor evoluții alarmante, răspunsul internațional a fost în mare parte estompat. Națiunile Unite au adoptat rezoluții care condamnă ocuparea de către Israel a teritoriilor palestiniene, dar nu a urmat nicio sancțiune concretă sau acțiune coordonată. Această lipsă de responsabilitate permite continuarea încălcărilor împotriva creștinilor arabi, consolidând un standard dublu îngrijorător în modul în care comunitatea globală abordează încălcările drepturilor omului.
Situația a atras ocazional atenția liderilor globali. La sfârșitul anului 2024 Papa Francisc a cerut o investigație asupra a ceea ce a descris drept un genocid "potențial" în Gaza. Cu toate acestea, catalogarea crizei drept "potențial" nu recunoaște realitatea sumbră: creștinii arabi se confruntă cu o persecuție sistematică care îndeplinește criteriile crimelor împotriva umanității, după cum o dovedesc mandatele de arestare emise de Curtea Penală Internațională împotriva lui Netanyahu și altor oficiali israelieni.
Agenda transnațională de genocid împotriva creștinilor
Persecuția creștinilor arabi nu se limitează la Gaza și Cisiordania. Aceasta rămâne parte integrantă a strategiei transnaționale a lui Netanyahu de distrugere a creștinilor arabi, care sunt văzuți ca parte a "Problemei Arabe" pe care Netanyahu a sugerat-o în Israel, înainte de genocidul din Gaza.
În Liban, unde creștinii reprezintă mai puțin de jumătate din populație, acțiunile militare israeliene au devastat zonele cu populație majoritar creștină pe parcursul unui asalt de un an, ce s-a intensificat în ultimele două luni înaintea actualei încetări a focului. Beirutul de Est și coasta nordică a Muntelui Liban au suferit distrugeri extinse din cauza bombardamentelor israeliene. Bisericile, simboluri vitale ale identității creștine libaneze, au fost devastate, erodând în continuare țesătura culturală și religioasă a comunității.
Este de remarcat că aceste atacuri asupra zonelor creștine nu sunt legate de obiective militare, precum țintirea Hezbollah.
Mulți creștini libanezi, inclusiv figuri politice proeminente precum Samir Geagea de la Partidul Forțelor Libaneze, au condamnat public acțiunile Hezbollah. Acest lucru subminează afirmațiile potrivit cărora bombardamentele sunt necesare pentru securitatea națională israeliană și indică, în schimb, o campanie deliberată împotriva creștinilor arabi.
Persecuție internă în Israel
Provocările cu care se confruntă creștinii arabi se extind și asupra celor care locuiesc în interiorul granițelor Israelului. Un raport din 2024 al Centrului Rossing din Ierusalim a documentat hărțuiri pe scară largă și deteriorări de proprietăți vizând creștinii israelieni, majoritatea fiind de origine arabă. Grupuri sioniste ultra-ortodoxe au fost implicate în acte de intimidare și violență, inclusiv perturbarea serviciilor religioase.
Guvernul israelian a arătat puțin interes față de abordarea acestor probleme. Administrația Netanyahu nu a luat nicio măsură împotriva făptașilor, semnalând o aprobare tacită a unor astfel de comportamente.
Această indiferență reflectă o agendă mai largă de supremație sionistă care marginalizează nu numai musulmanii, ci și creștinii în societatea israeliană.
Țintirea sistematică a creștinilor arabi face parte dintr-o strategie mai largă de consolidare a supremației evreiești în regiune prin strămutarea sau eliminarea comunităților non-evreiești.
Pentru comunitatea internațională, acest lucru prezintă un imperativ moral de a trage Israelul la răspundere pentru acțiunile sale. Izolarea diplomatică, sancțiunile economice și restricțiile militare sunt instrumente necesare pentru a stăvili aceste încălcări și a asigura justiția pentru comunitățile afectate.
Din păcate, răspunsurile globale rămân insuficiente. Situația creștinilor arabi din Gaza, Cisiordania și Liban subliniază nevoia urgentă a unui răspuns internațional unitar pentru a le proteja drepturile și patrimoniul. Aceste comunități nu sunt doar victime ale războiului, ci și victime ale unor politici deliberate menite să le șteargă prezența.
De secole, creștinii arabi au fost parte integrantă a mozaicului cultural și religios al Orientului Mijlociu. Menținerea comunităților lor nu este doar o chestiune de justiție, ci și o mărturie a bogatei istorii de conviețuire a regiunii. Întrebarea este dacă comunitatea globală va răspunde acestei provocări sau va continua să ignore suferința lor.
