Demonstrațiile pro-palestiniene, unind oameni de la Beirut la Las Vegas, de la Tunis la Roma, au cuprins întreaga lume, protestatarii ieșind în stradă pentru a condamna bombardamentele neîncetate ale Israelului asupra Gazei.

Sloganul “De la râu până la mare, Palestina va fi liberă,” a devenit un strigăt de luptă pentru mulțimi. Însă în același timp el el criticat de oficialii occidentali care îl percep ca fiind antisemit.

"Este o formulare prescurtată a ideii că, oriunde palestinienii trăiesc în Palestina istorică, fie că sunt cetățeni ai Israelului sau rezidenți ai teritoriilor ocupate, ei suferă de o oarecare formă de opresiune, și acest lucru trebuie să înceteze", spune o expertă în drepturile omului în Orientul Mijlociu, care a insistat să rămână anonimă și să fie identificată cu pseudonimul său, Dr. Nancy Sokolnik.

Sloganul exprimă în esență dorința pentru un stat palestinian unit, care s-ar întinde de la râul Iordan până la Marea Mediterană, și este, de asemenea profund înrădăcinat în folclorul palestinian și în cântecele revoluționare, cu diverse versiuni în arabă, cea mai comună fiind “min el-maiyeh lel mayieh” semnificând “de la apă la apă” - o referință poetică la Marea Mediterană și la Fluviul Iordan.

Experții spun că expresia are o semnificație culturală profundă și joacă un rol esențial în modelarea identității și națiunii palestiniene. Ea subliniază legătura cu pământul, face apel la decolonizare, libertate și încheierea ocupației israeliene cu un singur stat inclusiv care să reprezinte palestinienii și să asigure drepturi egale pentru toți.

Cu toate acestea, grupurile pro-israeliene califică adesea expresia drept slogan pro-Hamas și o interpretează ca un “apel la distrugerea Israelului.” Narațiunea israeliană a câștigat avânt de la izbucnirea ostilităților pe 7 octombrie.

Legătura cu violența

În urma unora dintre protestele pro-palestiniene din Londra, ministrul britanic de interne Suella Braverman a emis marți o atenționare privind arborarea steagurilor palestiniene și scandarea sloganurilor pro-palestiniene adresată șefilor de poliție.

Braverman a avertizat în scrisoarea sa că fraza “De la râu la mare, Palestina va fi liberă” ar trebui interpretată ca o indicație a unei dorințe violente de a elimina Israelul, ceea ce denaturează unele dintre aspectele esențiale ale luptei pentru libertatea palestiniană.

Poliția din Viena a adoptat o poziție similară miercuri, interzicând o manifestație pro-palestiniană pe motiv că expresia „de la râu la mare” a fost inclusă în invitații. Ei au caracterizat expresia drept o chemare la violență, sugerând că aceasta implică ștergerea Israelului de pe hartă.

“În esență, ‘de la râu la mare, Palestina va fi liberă’ este un slogan al OLP (Organizația pentru Eliberarea Palestinei) care a fost adoptat de Hamas,” a spus Gerhard Puerstl, șeful poliției din oraș.

Acesta nu este primul caz în care sloganul a fost ținta unor critici.

În 2018, CNN l-a concediat pe Marc Lamont Hill, un autor și activist afro-american, în urma comentariilor sale făcute în cadrul unei sesiuni plenare a ONU de Ziua Internațională a Solidarității cu Poporul Palestinian, care au inclus un apel pentru “Palestina liberă, de la râu până la mare.”

Analiza mesajului

În articolul său din 2018 intitulat „From the river to the sea doesn't mean what you think it means” (“De la râu până la mare nu înseamnă ceea ce credeți că înseamnă”) Maha Nassar, istoric specializat în lumea arabă a secolului XX, cu accent pe istoria palestiniană, a analizat în detaliu rădăcinile istorice ale acestui slogan.

Nassar spune că rădăcinile istorice ale acestui slogan sunt mult mai vechi decât înființarea Hamas și sunt la fel de vechi ca rezistența palestiniană împotriva sionismului.

Apelul la libertate „de la râu până la mare” din slogan poate fi trasat înapoi la eforturile anterioare de a înființa un stat evreiesc pe teritoriul palestinian în urmă cu aproximativ 76 de ani, scrie ea.

La 29 noiembrie 1947, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a votat pentru împărțirea Palestinei în două state separate: unul evreiesc și unul arab. În timp ce evreii din Palestina au salutat această decizie, populația arabă s-a opus categoric. Ei considerau întreaga Palestina, „de la râu până la mare”, o patrie indivizibilă.

În urma votului ONU, au izbucnit ciocniri între evreii și arabii din Palestina. Militanții sioniști au lansat atacuri violente, care au dus la strămutarea forțată a palestinienilor din casele și pământurile lor.

Mulți palestinieni consideră că „De la râu la mare” este un preludiu pentru un stat al lor, unde ei vor putea trăi ca cetățeni liberi, fără a se confrunta zilnic cu discriminarea israeliană.

Sute de mii de palestinieni au fost alungați din casele lor atunci când statul israelian a fost ridicat pe pământul istoric al Palestinei.

După cum subliniază Sokolnik, expulzările în masă ale palestinienilor din "Pământul Israelului " au un istoric, de la Nakba din 1947-1952 la expulzările continue din satele și cartierele din Cisiordania ocupată, inclusiv Ierusalimul de Est.

Pe lângă aceasta, a existat incitare la crime de război și crime împotriva umanității din partea politicienilor israelieni aflați actualmente la guvernare.

„Dacă acestea nu sunt condamnate și urmărite penal în mod adecvat, atunci sancționarea manifestanților pro-palestinieni miroase a standarde duble”, spune Sokolnik.

„Prejudecata reală de care ar putea suferi ministrul de interne britanic și poliția din Viena este sentimentul anti-palestinian.”