În luna mai a anului trecut, am întâlnit-o pentru prima dată pe Ayșenur Ezgi Eygi la o tabără studențească din Statele Unite. Ne aflam acolo, la Universitatea din Washington, pentru a ne solidariza cu Palestina și pentru a protesta împotriva genocidului continuu comis de Israel din Gaza. La acea vreme, Ayșe era una dintre liderii mișcării studențești, având un rol proeminent.
Tânăra turco-americană era motivată să lupte pentru dreptate, nu doar pentru palestinieni, ci și pentru multe alte cauze, atât în timpul vieții universitare, cât și după aceea. Pe măsură ce viețile noastre s-au intersectat în căutarea eliberării poporului palestinian, am descoperit că Ayșe era o persoană extraordinară – amabilă, drăguță, o lideră curajoasă și puternică. La doar 26 de ani, era o persoană extrem de sociabilă, cu mulți prieteni, mereu zâmbitoare și plină de energie pozitivă.
Ayșe era mereu dispusă să îi ajute pe ceilalți și să se intereseze de starea prietenilor săi – dacă aveau nevoie de ajutor, chiar și atunci când era ocupată și avea multe pe cap.
Egalitate pentru toți
Printre trăsăturile definitorii ale activistei Ayșe, îmi amintesc de determinarea ei incredibilă. Reușea să echilibreze acest lucru cu simțul umorului, încercând mereu să aducă bucurie celor din jur. Totuși, avea și o latură serioasă când venea vorba de activismul său.
Conștiința sa socială implica adesea petrecerea unui timp semnificativ organizând evenimente. Ayșe iubea Palestina și a jucat un rol important în planificarea taberelor universitare – colaborând cu studenții și administrația universitară. Reușea să facă toate acestea în timp ce își continua studiile, muncind din greu pentru a obține note bune și a absolvi Universitatea din Washington.
Ayșe era genul de persoană care credea că dreptatea înseamnă nu doar lupta pentru cauza palestiniană, ci și pentru egalitate pentru toți.
În timp ce își dezvolta conștiința socială ca tânăr activist, a călătorit și în străinătate. În urmă cu câțiva ani, ea a mers în Myanmar pentru a cerceta genocidul comis împotriva poporului Rohingya din Asia de Sud-Est.
În orașul Seattle din SUA, pe care îl numea acasă de când plecase din Antalya la o vârstă fragedă, Ayșe a luptat, de asemenea, pentru dreptatea rasială și a fost implicată în mișcarea Black Lives Matter (BLM), printre altele.
Ayșe era atât de sinceră; făcea mereu ceea ce-i spunea inima și, indiferent de situație, o făcea cu multă dragoste. Îmi amintesc cât de mult iubea viața și cât de entuziasmată era să-și continue educația și să viziteze Cisiordania ocupată.
Vizita în Cisiordania
Ayșe era foarte motivată să meargă acolo, să fie martoră la realitatea de pe teren și la situația palestinienilor, care se confruntă cu ocupația militară din 1967 și cu epurarea etnică ulterioară.
De la intensificarea atacurilor Israelului asupra palestinienilor, în octombrie 2023, armata a ucis peste 41.000 de oameni, majoritatea femei și copii. În Cisiordania ocupată, Israelul a ucis aproape 700 și a rănit peste 5.700 de persoane.
În acest context, în timpul interacțiunilor noastre frecvente, Ayșe mi-a mărturisit cum tatăl ei și alți profesori universitari erau foarte îngrijorați de prezența ei acolo. Dar ea era hotărâtă. Ayșe dorea să meargă în Cisiordania ocupată pentru a sprijini rezistența palestiniană împotriva ocupației, să vadă exact cum arată situația și să se întoarcă pentru a continua să transmită acest mesaj lumii – o narațiune adesea cenzurată.
Ayșe era conștientă de pericole, dar totuși a vrut să meargă – să își lase amprenta și să fie alături de poporul palestinian supus genocidului, în timp ce lumea rămâne indiferentă față de Gaza.
Motivul pentru care a mers acolo, alături de alți activiști pentru pace din Mișcarea Internațională de Solidaritate (ISM), a fost să continue să transmită acel mesaj și să arate lumii realitatea ocupației și barbariei israeliene.
Ultima mea conversație telefonică cu Ayșe a fost cu doar câteva ore înainte de a fi ucisă. Am vorbit cu ea la telefon mai bine de două ore.
În acel moment, am simțit că Ayșe vorbea cu adevărat din inimă despre experiența ei. Mi-a spus cât de teribilă este ocupația și cât de greu este să trăiești sub ea – o realitate pe care palestinienii, precum familia mea și cu mine, o simțim. Am fost arestată acolo în trecut; forțele sub acoperire l-au arestat pe fratele meu. Tatăl meu a fost, de asemenea, arestat și chiar împușcat în picior într-o ocazie.
Viața sub ocupație
În întreaga Cisiordanie ocupată și până în orașul sfânt Ierusalim, trecând prin punctele de control, experimentezi apartheidul și pericolele pe propria piele.
Mulți palestinieni sunt adesea împușcați și uciși fără să fi făcut nimic. Prietenii mei palestinieni de acolo au trăit aceste realități, fiind înconjurați de puncte de control, cu amenințări la adresa caselor lor sau fiind împiedicați să intre sau să iasă din comunitățile lor. Mulți se confruntă, de asemenea, cu nedreptatea de a aștepta ore întregi.
În timpul conversației noastre la telefon, Ayșe a împărtășit poveștile pe care le-a auzit de la localnici și toată suferința cauzată de ocupație.
Am discutat și despre experiența ei în Ierusalim și despre cum soldații israelieni nu au lăsat-o să intre în istorica Moschee Al-Aqsa.
De asemenea, s-a confruntat cu forța ocupației, o realitate zilnică pentru palestinieni. Mi-a povestit cum israelienii i-au luat pașaportul la graniță, făcând-o să aștepte foarte mult timp în timp ce o interogau despre detaliile călătoriei sale, înainte de a o lăsa în cele din urmă să intre.
Principalul subiect despre care a vorbit a fost suferința oamenilor aflați sub ocupație, chiar dacă a fost acolo doar pentru câteva zile.
Moștenire
Înainte de moartea sa tragică, Ayșe își făcuse planuri. Trebuia să se întâlnească cu familia mea în orașul Hebron după câteva zile, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat.
Ne vom aminti de Ayșe, o persoană care a trăit pentru dreptate și eliberarea palestininilor până la moartea sa. Nu o vom uita niciodată. Lumea nu o va uita, iar noi vom continua să luptăm până când ocupația se va sfârși.
Vom continua mereu pe calea pe care ea a pavat-o și vom continua să răspândim în lume mesajul de dreptate și egalitate, până când se va produce schimbarea.
Moștenirea lăsată de Ayșe a fost aceea de a aduce oamenii din comunitatea ei împreună. În memoria ei, organizatorii comunitari și grupurile pentru justiție se vor reuni, inspirați de puterea și conștiința ei, și vor lucra împreună pentru schimbarea pe care Ayșe o considera dificilă, dar pe care și-a dorit-o întotdeauna.
